Adrian Severin la „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”: Analiza actului anticonstituțional al anulării alegerilor din 2024 și consecințele asupra ordinii constituționale. Inadecvarea liderilor actuali: cazurile Nicușor Dan și Ilie Bolojan

Autor: Oana-Medeea Groza

Invitat la „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”, în studiourile GOLD FM, Adrian Severin a vorbit despre grava lovitură de stat din decembrie 2024, când s-au anulat alegerile prezidențiale doar pentru că unul dintre candidați era considerat indezirabil de către Sistem, a amintit de precedentele ingerințe externe în scrutinul electoral prezidențial și a oferit o serie de soluții de redresare a țării.

Anularea alegerilor din 2024 a fost prezentată, de Adrian Severin, fost politician de vârf în structura statului român și doctor în drept, ca un act care depășește simpla încălcare a Constituției și intră în zona unui gest anticonstituțional, adică opus spiritului constituțional, nu doar literei sale. Argumentul central este că România nu mai funcționează ca un stat suveran, ci ca un teritoriu dominat din afară, unde deciziile politice majore nu reflectă voința populară, ci interesele unor puteri externe sau ale unor grupuri interne de influență. În acest context, anularea alegerilor nu este, în mod clar, o abatere accidentală, ci expresia unui sistem în care mecanismele democratice sunt doar formale. Elitele politice actuale nu sunt meritocratice, ci „formale”, iar procesul electoral este descris ca fiind vulnerabil la manipulare, control și chiar fraudă. De aceea, anularea alegerilor este interpretată ca o confirmare a faptului că instituțiile nu mai funcționează ca garanți ai ordinii constituționale, ci ca instrumente ale unor interese care nu coincid cu cele ale cetățenilor. De altfel, președintele țării trebuie să fie unul dintre principalii apărători ai Constituției, însă, în cazul României, mandatul prezidențial al lui Nicușor Dan este rezultatul încălcării Legii fundamentale. Românii nu trebuie să-și facă speranțe că se va reveni la turul 2, dar ar trebui să acționeze pentru revenirea la ordinea constituțională de dinaintea loviturii de stat din 2024.

În analiza lui Adrian Severin, președintele Nicușor Dan nu întrunește calitățile necesare funcției pe care o ocupă. Adrian Severin afirmă direct că ceea ce contează cu adevărat este capacitatea de a exercita atribuțiile prevăzute de Constituție, iar aici, în opinia sa, Nicușor Dan nu îndeplinește criteriile minime. Președintele trebuie să fie mediator între puterile statului și între stat și societate, un rol care nu se poate îndeplini prin instrumente executive, ci prin autoritate morală, înțelepciune, abilitate de negociere și capacitate de dialog. El afirmă că nu îl vede pe Nicușor Dan exercitând niciuna dintre aceste funcții. În loc să fie un arbitru al sistemului, un garant al echilibrului instituțional, președintele este perceput ca fiind absent din misiunea de a veghea la respectarea Constituției. Adrian Severin a insistat și asupra faptului că un președinte trebuie să aibă viziune politică, să înțeleagă mecanismele democratice și să fie capabil să creeze echilibre între putere și opoziție. El oferă exemplul propriei experiențe din 1991, când a încercat să întărească opoziția pentru a asigura o democrație funcțională, și întreabă retoric dacă Nicușor Dan ar putea face un asemenea gest. Răspunsul implicit este negativ: Adrian Severin nu vede la actualul președinte nici viziune, nici strategie, nici capacitatea de a construi arhitectura politică necesară unei democrații vii.

Nici premierul Ilie Bolojan nu a scăpat de critica lui Adrian Severin, de altfel corectă și obiectivă. Liberalul Ilie Bolojan nu este prezentat ca un lider potrivit pentru funcțiile înalte pe care le ocupă. Din perspectiva competențelor necesare conducerii unui stat, Bolojan nu dispune de calitățile cerute. Adrian Severin a sugerat, chiar, că nivelul său de pregătire și capacitate administrativă nu se ridică la standardele unei funcții de prim‑ministru sau de lider național. Bolojan a primit, de-a lungul timpului, numeroase idei și soluții economice valoroase, prin intermediul presei, al rețelelor de socializare, al canalelor publice de comunicare. Cu toate acestea, Bolojan nu a aplicat nimic, nu pentru că ar fi fost împiedicat de cineva, ci pentru că nu le-a înțeles. Adrian Severin a demonstrat că lipsa de înțelegere a unor politici economice elementare este un semn de incompetență, nu de rea-voință.

Pentru Adrian Severin, episodul referendumului din 2012 reprezintă un precedent grav și unul dintre momentele în care s-a demonstrat că România nu funcționează ca o democrație autentică, ci ca un stat în care voința populară poate fi anulată prin mecanisme politice și presiuni externe. Adrian Severin a amintit de intervenția lui Philip Gordon, asistent al Secretarului de Stat american, care a intervenit în sprijinul lui Traian Băsescu. Ceea ce s‑a întâmplat atunci nu a fost doar o dispută internă între instituții, ci un act de subminare a suveranității naționale, un precedent periculos care a arătat că votul cetățenilor poate fi ignorat atunci când rezultatul nu convine celor care exercită puterea reală. Adrian Severin a explicat faptul că, încă din acea perioadă, România era deja prinsă într‑un sistem de influențe externe, în care deciziile politice majore nu se luau în mod autonom. Suspendarea președintelui și referendumul care a urmat au scos la suprafață tensiunea dintre instituțiile statului, dar și dintre România și Factorul Extern, care își proteja propriile interese. În viziunea sa, anularea efectivă a rezultatului referendumului, în ciuda participării masive și a unui vot covârșitor, a demonstrat că voința populară nu mai era factorul decisiv în arhitectura puterii. Episodul 2012 a contribuit la demobilizarea societății, la pierderea încrederii în mecanismele democratice și la instalarea unei stări de resemnare care se vede și astăzi. Dacă oamenii au înțeles atunci că votul lor poate fi ignorat, nu este surprinzător că, în prezent, reacțiile publice sunt tot mai slabe, iar participarea civică tot mai redusă. Referendumul din 2012 devine astfel un simbol al rupturii dintre cetățeni și stat, un moment în care democrația formală a prevalat asupra democrației reale.

Astfel, Adrian Severin explică lipsa de revoltă a populației, chiar și în fața unora dintre cele mai flagrante abuzuri, prin faptul că societatea românească a devenit o societate anomică, un spațiu fără reguli, fără repere morale, fără coeziune și fără sentimentul că acțiunea colectivă poate produce efecte. Românii nu mai ies în stradă pentru că nu mai cred că protestul are putere. Mulți au internalizat ideea că nu se poate face nimic, iar această resemnare este alimentată de experiențele istorice recente, de dezamăgirile politice și de percepția că deciziile sunt luate în altă parte, nu în România. Deși „puterea celor fără putere” există, dar oamenii nu o mai conștientizează. Fiecare individ se simte neputincios, iar lipsa de încredere în instituții, în lideri și în capacitatea societății de a se mobiliza transformă populația într-o masă pasivă. În plus, există și un mecanism psihologic: oamenii uită suferințele trecute ca formă de autoapărare, ceea ce face ca prezentul să pară mai greu decât trecutul și reduce disponibilitatea de a acționa. Așadar, românii nu mai ies în stradă pentru că nu mai văd un sens, un lider, o direcție și nici garanția că sacrificiul lor ar produce o schimbare reală.

Emisiunea „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”, moderată de Jessie Baneș, poate fi urmărită în fiecare joi, începând cu ora 18.00, pe canalul de YouTube Fără Filtru cu Jessie Baneș, dar și pe toate platformele Radio Gold FM. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro