Dan Diaconescu despre senzaționala poveste a privatizării OLTCHIM și metodele folosite în SECURISTAN!

Într-o intervenție excepțională în emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul și prezentatorul TV Dan Diaconescu a dezvăluit senzaționala poveste a privatizării OLTCHIM și metodele folosite în SECURISTAN.

În relatarea sa, Dan Diaconescu a prezentat episodul privatizării Oltchim ca pe o experiență care i-a dezvăluit modul în care funcționează rețelele de influență și interesele ascunse din România postcomunistă, actualul SECURISTAN. Dan Diaconescu a povestit cum, fiind într-un concediu, primul mai îndelungat după muncă asiduă, a fost contactat telefonic de o angajată a combinatului, care îi cerea ajutorul pentru a împiedica disponibilizările și vânzarea companiei. Impresionat de situația muncitorilor și sfătuit de avocatul său de atunci, a decis să cumpere caietul de sarcini și să participe la licitația de privatizare. Inițial, spune că nu urmărea să câștige licitația, ci să transmită un semnal politic și să arate că încearcă să salveze locurile de muncă ale oamenilor din fabrică, salvând și combinatul.

Potrivit lui Dan Diaconescu, în mediul economic circula ideea că licitația era deja orientată către un consorțiu străin și că rezultatul fusese, practic, stabilit dinainte. El susține că, după depunerea ofertelor, procedura a fost reluată în mod neobișnuit, ceea ce i-a alimentat convingerea că oferta sa, care se ridica la prețul real al combinatului (aproximativ 26 de milioane) fusese considerată periculoasă pentru planurile inițiale. În viziunea jurnalistului, acesta a fost primul semn că intrase într-o zonă controlată de interese economice și politice foarte puternice.

„Atunci eu m-am gândit că ei au desfăcut plicurile în noaptea aia, au văzut că eu am pus cel mai mult și au zis: mai bine refacem licitația.”

Un episod central al poveștii este întâlnirea cu un om de afaceri stabilit în Spania, despre care spune că dorea, deja de ani de zile, să cumpere activele industriale integrate din jurul OLTCHIM. Diaconescu afirmă că cei doi au ajuns la un acord prin care investitorul urma să asigure managementul combinatului pe termen lung și să îi plătească anual o sumă importantă dacă privatizarea reușea. Acest acord l-a determinat să trateze licitația ca pe o oportunitate reală, nu doar ca pe un gest politic. La a doua rundă a licitației, Dan Diaconescu a depus o ofertă de aproximativ 41 de milioane de euro și, spre surprinderea sa, chiar a câștigat licitația. Principalul concurent ar fi oferit mult mai puțin decât se anticipase și victoria sa a schimbat complet calculele celor implicați în proces.

„Statul român putea să facă asta cu toate privatizările: să dea managementul fără să vândă activele.”

După câștigarea licitației, Dan Diaconescu a demonstrat că autoritățile au modificat regulile privind plata și au introdus termene imposibil de respectat. El afirmă că dispunea de fondurile necesare, provenite de la partenerul său de afaceri, și că banii au fost transferați în conturile indicate. Cu toate acestea, spune că procedura a fost tergiversată până când guvernul a decis anularea privatizării. Jurnalistul a explicat faptul că anularea nu a avut legătură cu lipsa banilor, ci cu refuzul Sistemului de a permite unui actor necontrolat să preia compania.

„Apare Ponta la televizor și spune: «Având în vedere că Dan Diaconescu este un escroc și nu are banii necesari, am hotărât să anulez licitația.»”

Partea cea mai spectaculoasă a poveștii apare la final, când investitorul străin i-ar fi dezvăluit adevărata miză. Interesul său principal nu era combinatul în sine, ci anumite documente și rezultate de cercetare dezvoltate în perioada comunistă, asociate cu activitatea chimică a OLTCHIM în plan științific. Potrivit lui Diaconescu, investitorul considera că respectivele brevete și formule tehnologice ar fi avut o valoare economică uriașă dacă ar fi fost exploatate comercial, la nivel internațional.

„Pe mine nu mă interesa combinatul. Mă interesa camera cutare, fișetul 17.”

Potrivit lui Diaconescu, în acel fișet s-ar fi aflat documentații și rezultate de cercetare dezvoltate în perioada comunistă.

„Elena Ceaușescu băga mulți bani în cercetare și acolo erau niște invenții pe care nimeni nu reușise să le reproducă după 30 de ani.”

Investitorul ar fi considerat că valoarea acelor tehnologii depășea cu mult valoarea combinatului.

„Făceam două-trei miliarde de dolari pe lună dacă puneam în producție acele formule.”

Dan Diaconescu a descris, astfel, mai multe mecanisme pe care le consideră caracteristice SECURISTANULUI: de la licitații despre care susține că sunt decise înainte de desfășurare, la schimbarea regulilor în timpul jocului, la influența serviciilor de informații asupra marilor privatizări, inclusiv folosirea mass-media pentru discreditarea adversarilor, și până la blocarea actorilor considerați incomozi politic, precum și controlul indirect al activelor strategice prin rețele de interese.

Episodul OLTCHIM reprezintă dovada existenței unui sistem informal de putere care controlează deciziile economice și politice importante din România. El susține că încercarea de a cumpăra combinatul l-a adus în conflict direct cu acest sistem și că de aici au pornit multe dintre problemele sale ulterioare, de la cenzură și până chiar la încarcerare.

Emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă, poate fi urmărită de luni până joi, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro