Avram Gal: Lumea pe marginea prăpastiei! Războiul cu Iranul poate deveni scânteia unei conflagrații mondiale

Loviturile lansate astăzi de Statele Unite asupra Iranului nu reprezintă doar începutul unei noi crize în Orientul Mijlociu, ci marchează intrarea într-o etapă extrem de periculoasă a competiției globale pentru putere, una în care miza reală nu este Teheranul, ci statutul Statelor Unite ca lider militar incontestabil al lumii. Atacul ordonat de președintele Donald Trump împotriva infrastructurii strategice iraniene a fost prezentat drept o acțiune necesară pentru neutralizarea amenințării nucleare, însă în esență transmite un semnal mult mai profund: Washingtonul încearcă să reafirme credibilitatea forței sale într-un moment în care rivalii strategici îi testează limitele. Răspunsul Iranului, rapid și extins asupra bazelor americane din regiune, arată că Teheranul nu percepe conflictul ca pe unul bilateral, ci ca pe o confruntare sistemică, capabilă să atragă întreaga arhitectură de securitate a Orientului Mijlociu într-un conflict regional.

Adevărata întrebare nu este însă ce va face Iranul, ci ce vor face marile puteri care privesc acest conflict prin prisma echilibrului global. Pentru Moscova și Beijing, Iranul nu este doar un partener regional, ci o piesă esențială în menținerea unui sistem internațional multipolar care limitează dominația militară americană. Pentru Vladimir Putin, o înfrângere a Iranului ar însemna consolidarea influenței americane în proximitatea strategică a Rusiei și confirmarea faptului că Washingtonul poate destabiliza regimuri ostile fără costuri majore. Pentru Xi Jinping, ar însemna vulnerabilizarea rutelor energetice vitale și slăbirea proiectelor geopolitice eurasiatice care definesc ambiția Chinei de a construi o ordine alternativă celei dominate de Occident. În acest context, sprijinul direct sau indirect al Rusiei și Chinei pentru Iran nu mai este o ipoteză teoretică, ci o opțiune strategică logică menită să împiedice consolidarea supremației militare americane.

Astfel, conflictul actual nu este în esență despre Iran, despre programul său nuclear sau despre echilibrul regional. Este despre validarea sau contestarea supremației militare a Statelor Unite într-o lume aflată în tranziție. Dacă Washingtonul își impune voința fără opoziție majoră, mesajul transmis va fi că ordinea globală rămâne fundamentată pe forța americană. Dacă însă Rusia și China aleg să susțină activ Iranul, chiar fără intervenție directă, conflictul va depăși rapid granițele Orientului Mijlociu și se va transforma într-o confruntare strategică între marile puteri.

Lumea se află astfel într-un moment critic nu pentru că Iranul ar putea câștiga un război cu Statele Unite, ci pentru că Rusia și China nu își pot permite ca Statele Unite să câștige prea ușor. În lipsa unei înțelegeri între Washington, Moscova și Beijing privind limitele acestei confruntări, escaladarea devine nu doar posibilă, ci probabilă, iar conflictul riscă să evolueze dintr-o criză regională într-o confruntare globală. În acel punct nu ar mai fi vorba despre Iran, ci despre cine definește regulile sistemului internațional în secolul XXI.

În esență, conflictul declanșat astăzi este un test al ordinii mondiale. Nu se decide soarta Iranului, ci dacă supremația militară americană rămâne pilonul stabilității globale sau dacă lumea intră într-o eră a competiției directe între marile puteri. Dacă Statele Unite, Rusia și China nu găsesc rapid un teren comun, ceea ce astăzi pare o criză regională ar putea deveni începutul unei confruntări mondiale.

P.S. Marile războaie nu pornesc din ambițiile statelor slabe, ci din incapacitatea marilor puteri de a se înțelege. Astăzi, pericolul nu este Iranul, ci ruptura dintre cei care pot decide viitorul lumii.