Sfârșitul libertății de exprimare: UE trece la un regim de autorizare prealabilă în spațiul online

De la combaterea dezinformării la reglarea algoritmilor digitali, libertatea de exprimare în Europa pare să fie redefinită: nu mai este un principiu protejat “ex post”, adica după ce o afirmatie este exprimata sau publicata, ci o libertate condiționată și filtrată înainte de a fi făcută publică. Declarațiile lui Emmanuel Macron și inițiativele europene recente, cum ar fi Digital Services Act și portofoliul de identitate digitală, indică o traiectorie în care accesul la informație și vizibilitatea conținutului online sunt reglementate în prealabil, stârnind critici și reacții puternice din partea administrației Donald Trump și a conservatorilor americani. Conflictul transatlantic pe tema libertății de exprimare evidențiază tensiunile dintre controlul digital și drepturile fundamentale ale cetățenilor, scrie JDD

De la lupta împotriva dezinformării la reglementarea algoritmilor, se conturează o schimbare subtilă, dar profundă, constată Cyrille Dalmont, director de cercetare la Institutul Thomas More. Libertatea de exprimare nu mai este un principiu controlat “ex post” de judecător, ci o libertate condiționată în prealabil.

Pe 18 februarie, la New Delhi, în cadrul unui summit internațional dedicat inteligenței artificiale și reglementării tehnologiilor digitale, Emmanuel Macron a declarat că „free speech” („libertatea de exprimare”) este „pure bullshit” („pură prostie”) atunci când este ghidată de algoritmi părtinitori. Afirmația, preluată pe scară largă internațional, a surprins prin brutalitatea sa. Nu este însă un accident: ea marchează cel mai recent nivel al unui raționament început de câțiva ani.

Încă din 2020, în mesajul său către presă, președintele explica că trebuie „definit colectiv statutul unui document sau altul”. „Definit colectiv” înseamnă recunoașterea faptului că adevărul nu mai rezultă exclusiv din dezbaterea contradictorie, ci este consacrat de o autoritate organizată – la care statul are drept legitim de a participa. Cu alte cuvinte, un adevăr recunoscut și validat chiar de putere. Apelurile repetate ale lui Emmanuel Macron la etichetarea media urmăresc aceeași logică: identificarea în prealabil a surselor considerate legitime.

Spațiul digital, considerat patogen

La Saarbrücken, în octombrie 2025, Macron descria o Europă „obosită”, victimă a „excitației cognitive” și a unei degenerări democratice alimentate de rețelele sociale. La fiecare etapă, diagnosticul se rafinează: spațiul digital a devenit patogen, emoția prevalează asupra argumentului, algoritmii favorizează conținuturile cele mai polarizante în detrimentul ideilor progresiste.

Această schimbare este mai profundă decât pare. Într-o democrație liberală, libertatea este principiu fondator, legea îi stabilește limitele, iar judecătorul verifică ulterior conformitatea exprimării cu dreptul pozitiv. Înlocuind această logică cu organizarea prealabilă a condițiilor libertății de exprimare, natura regimului se schimbă: nu mai este un regim de libertate, ci un regim de autorizare prealabilă. Chiar în interiorul unei democrații liberale, este vorba despre o ruptură antropologică.

Această dinamică nu este doar franceză. Se înscrie într-o arhitectură europeană coerentă. Digital Services Act permite Comisiei Europene să emită linii directoare către platforme, inclusiv în perioade electorale, și să ceară ajustări algoritmice. Regulamentul privind libertatea mass-media (EMFA) adaugă un cadru supranațional și un Comitet European pentru Serviciile Media. În paralel, portofoliul european de identitate digitală (EUDI Wallet) pregătește o infrastructură de identificare generalizată. Întregul demers nu urmărește doar eliminarea conținuturilor ilegale, ci organizează condițiile de vizibilitate și structurează accesul la spațiul public digital.

Reacția americană

Această evoluție a provocat reacții în Statele Unite. Donald Trump și vicepreședintele J.D. Vance au multiplicat declarațiile prin care acuză Uniunea Europeană că sugrumă libertatea de exprimare, mai ales în cazul ideilor conservatoare și de dreapta. Conflictele transatlantice pe tema libertății de exprimare escaladează. Pe 3 februarie 2026, Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților a publicat un raport care acuză Comisia Europeană de ingerință electorală și practici „illiberale” sub pretextul reglementării digitale. Bruxelles ar modela condițiile dezbaterii publice online prin cenzură indirectă și autorizare prealabilă în favoarea ideilor progresiste.

Libertatea de exprimare amenintată 

Pe 18 februarie, o anchetă Reuters arăta că Departamentul de Stat american lucrează la lansarea unui portal denumit „freedom.gov”, destinat cetățenilor europeni pentru acces la conținuturi blocate de guvernele lor, cu posibilitatea de integrare a unui VPN. Inițiativa, fără precedent, urmărește să ofere un instrument de ocolire a politicilor europene de moderare, în numele „libertății digitale”. Mulți europeni nu se simt direct vizați, deși libertatea de exprimare și accesul la informație sunt direct implicate. Exemplul tragic al uciderii tânărului Quentin la Lyon de către milițiile Jeune Garde ilustrează acest paroxism.

Pe 6 iunie 2025, Macron denunța „spălarea creierului pe subiecte de actualitate” practicat, după el, de anumite media care preiau informații de pe rețelele sociale, deformând astfel realitatea trăită de francezi. În acest caz, fără rețelele sociale, imaginile ambuscadei și linșajului nu ar fi circulat cu o asemenea intensitate. Fără această difuzare virală, media generaliste s-ar fi simțit obligate să includă aceste secvențe în tratarea editorială? Fără rețelele sociale, identificarea rapidă a participanților, evidențierea apartenenței lor militante și legăturile cu militiile de extrema stânga, conexiunile lor politice, ar fi fost cunoscute de publicul larg?

Rețelele sociale au eliminat filtrul. Au impus realul: violent, brutal, dezgustător. Toate acestea sunt incomode, dar relevă mult despre criza democratică pe care o traversăm. Miza în declarațiile constante ale lui Macron împotriva lor este însă de o importanță capitală: rescrierea realității, autorizarea informației, decizia asupra a ceea ce cetățenii pot vedea, distribui și comenta. Aceasta pare a fi traiectoria în Franța și Europa, fără ca europenii să conștientizeze încă pe deplin amploarea sa.

sursă: JDD