Șefa de cabinet a Ministrului Economiei a apelat la CEDO, după 13 ani de procese! Comisia: „Nu a avut loc vreo încălcare a Convenției!”

Adriana Miron, șefa de cabinet a Ministrului Economiei, Irineu Darău și fosta consilieră personală a primarului Brașovului, Allen Coliban, se judecă prin tribunale încă din 2013, iar acum a apelat și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în speranța unei decizii favorabile ei – Comisia CEDO nu-i dă dreptate!

Presa brașoveană (newsbv.ro) a prezentat în urmă cu câțiva ani cazul Adrianei Miron, una dintre consilierele personale ale primarului Allen Coliban, caz ce a stârnit interesul public, întrucât prezenta o manevră inedită prin care Adriana ajunsese de la „director” al unui ONG, la consilier personal în Primăria Brașov. Femeia a fost acuzată și că a prestat servicii exclusiv la Cabinetul primarului.

Pe atunci, Adriana-Laura Miron, pe numele ei întreg, fusese condamnată definitiv la 2 ani de închisoare: „În baza art. 386 alin (1) din Codul de Procedură Penală,  admite cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria  Sectorului 1,  București  de schimbare a încadrării juridice și în consecință dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor Miron Adriana Laura, Chira Georgeta, Georgeta Elena Laura, din infracțiunea de «fals intelectual«» prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul Penal din 1969 în infracțiunea de «fals intelectual în formă continuată» prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul Penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul Penal din 1969”.

Curtea de Apel București a decis în Dosarul 23034/299/2013, care are ca obiect „abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.)” următoarele:  „În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.P.P. admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectoului 1 București împotriva sentinţei penale nr. 102/24.02.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul cu numărul de mai sus. Desfiinţează în parte sentinţa penală aplicată, numai în privinţa inculpaţilor Miron Adriana Laura şi D.R.C. şi sub aspectul laturii civile, şi pe fond rejudecând: Majorează pedeapsa aplicată inculpatei Miron Adriana Laura pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 V.C.p. cu aplic. art. 5 C.p. la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b V.C.p. contopeşte pedeapsa de 2 ani cu pedeapsa de 1 an aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 al. 1 V.C.p. cu aplic. art. 5 C.p. şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 86 ind. 1 V.C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere: – Se va prezenta lunar la consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu – Va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea – Va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă – Va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86 ind. 4 V.C.p. (…) Obligă inculpaţii Miron Adriana Laura, C.G., G. E. L. şi D. R. C., în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Administraței și Internelor, a sumei de 2178 lei. Constată că inculpaţii răspund în solidar alături de numitele Negriloaia Gheorghiţa şi Anghel Laura, condamnate prin sentinţa penală nr. 578/11.06.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 60305/299/2012. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. (…) În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelantele – inculpate la câte 500 lei cheltuieli judiciare stat. În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.12.2015”. – extras din hotărârea 1746/17.12. 2015.

Așadar, deși doamna director executiv PMUD & Proiecte Mobilitate în cadrul Asociaţiei Metropolitane de Dezvoltare Durabilă a Transportului Public Braşov, Adriana Miron, a prejudiciat interesele și imaginea M.A.I., aceasta a fost „adoptată” de partid prin Agența Metropolitană și remunerată considerabil pentru a ocupa funcția de consilieră a lui Coliban.

În 2021, presa aștepta o poziție publică din partea USR și „poate chiar a proaspetei președintă a organizației municipale, Alexandra Coliban, referitoare la oamenii integri pe care partidul domniei sale pretinde că îi promovează”.

Amintim că USR a șantajat PNL Brașov că nu va face o alianță pe plan local dacă mai mulți consilieri locali și județeni nu vor renunța la mandatul lor, pe motiv că sunt „penali”: „Printre victime sunt persoane care au fost prinse sub influența alcoolului la volan, „păcat” incomensurabil mai mic față de protejata și promovata primarului Coliban, care a prejudiciat interesele și imaginea M.A.I., condamnată pentru infracțiunea de «fals intelectual în formă continuată»”.

În calitate de director adjunt la Resurse Umane, la data săvârșirii faptei, Adriana ar fi falsificat semnătura secretarului de stat Gheorghe Emacu și ar fi organizat un concurs de angajare al unui bărbat din Giurgiu, pe care ulterior l-a transferat la prefectura capitalei. La audiere aceasta a declarat că nu a fost în minister, necunoscând nici măcar sala în care „a susținut examenul”. Conform declarațiilor sale, cardul personal de salariu l-ar fi lăsat Adrianei Miron, pentru ca aceasta să poată lua bani de pe el, timp de mai multe luni la rând.

În momentul de față, Adriana Miron figurează în mai multe dosare înregistrate pe portalul instanțelor de judecată, unul dintre ele aflate încă pe rol, urmând să aibă loc următoarea înfățișare în data de 12.06.2026.

Între timp, consiliera, nemulțumită de hotărârile instanțelor naționale, s-a adresat Curții Europeane a Drepturilor Omului (CEDO), adesea numită informal „Curtea de la Strasbourg”. CEDO a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei.

Astfel a luat naștere documentul publicat de Curte „Condamnarea penală a reclamantei – funcționară a Ministerului de Interne la data faptelor – pentru fals și abuz în serviciu nu reprezintă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil”. Documentul abordează „Cazul Miron versus România” și oferă un verdict final: „În hotărârea sa de Cameră1 pronunțată astăzi în cauza Miron împotriva României (cererea nr. 37324/16), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în unanimitate, că: „Nu a avut loc nicio încălcare a articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cauza a privit chestiunea echității unei procedurii penale, reclamanta criticând completul de judecata care a condamnat-o pentru faptul că nu a audiat în mod direct nici martorii nici coinculpații săi. Curtea consideră că, în circumstanțele speței de față și având în vedere atitudinea reclamantei precum și măsurile compensatorii luate de judecătorii care s-au pronunțat in ambele grade de jurisdicție – care, din proprie inițiativă, au audiat direct coinculpații și un martor deosebit de important -,folosirea de către instanțe în deciziile lor a înregistrărilor declarațiilor celorlalți martori a fost compatibilă cu cerințele dreptului reclamantei la un proces echitabil și nu a adus atingere substanței acestui drept. În plus, disponibilitatea înregistrării audio în plus față de înregistrarea scrisă a declarațiilor celorlalți martori a putut reprezenta o garanție suplimentară în cazul de față”.

Rezumat al situației de fapt – comunicat de presă CEDO

Reclamanta, Adriana-Laura Miron, este cetățean român născută în 1977 și domiciliată în București. La 19 decembrie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a trimis-o în judecată pe reclamantă și pe alte patru funcționare publice din cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului de Interne (DGRU) pentru fals și abuz în serviciu. Acestea au fost acuzate că l-au recrutat în mod ilegal pe D.R.C. și l-au plătit pentru un loc de muncă fictiv, acesta din urma fiind de asemenea trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunile menționate.

Printr-o încheiere din 4 iunie 2013, Judecătoria Sector 1 București a admis cererile unei colege și coinculpate a reclamantei (N.G.) precum și ale unei alte coinculpate de a fi judecate conform procedurii simplificate reglementate de articolul 3201 din Codul de procedură penală (CPP). Instanța a condamnat aceste doua persoane la pedepse scurte cu închisoarea. Ele au fost apoi audiate în calitate de martori în cadrul procedurii penale privind reclamanta. Începând cu 19 februarie 2014, în cursul a trei ședințe de judecată, Judecătoria Sector 1 București, în complet compus dintr-un singur judecător, a luat declarații reclamantei și celorlalte două coinculpate. D.R.C. a decis să nu dea nicio declarație. De asemenea, instanța a audiat unul dintre cei șapte martori deja audiați în cursul urmăririi penale, și anume secretarul de stat a cărui semnătură fusese imitată în mod fraudulos.

La ședința din 30 aprilie 2014, Judecătoria a solicitat părților să precizeze dacă contestă probele care au fost administrate în cursul anchetei penale. Reclamanta a indicat că nu contestă probele, dar că are îndoieli cu privire la veridicitatea declarațiilor făcute de coinculpatele sale și că dorește să pună întrebări martorilor audiați în cursul urmăririi penale. Aceasta a solicitat documente scrise și înregistrări video arhivate ale intrărilor în clădirea DGRU, precum și mărturia unui martor, directorul adjunct al direcției financiare a ministerului; la rândul său, Parchetul a solicitat audierea celor două foste colege ale reclamantei care fuseseră condamnate anterior. Aceste cereri au fost admise.

La 14 mai 2014, din nou în prezența unui avocat ales de reclamanta, Judecătoria în complet compus dintr-un singur judecător a procedat la audierea a cinci dintre cei șapte martori audiați în cursul urmăririi penale. Martorul suplimentar al apărării a fost audiat la rândul său la următoarea ședință de judecată, la 25 iunie 2014, de această dată de un alt complet de un singur judecător. În cadrul unui nou complet compus de la 17 septembrie 2014 și până la sfârșitul procedurii în primă instanță din judecătoarea unica M.M.O., Judecătoria a amânat de două ori cauza pentru a permite reclamantei să precizeze noua sa cerere de probe și să își schimbe avocatul.

La ședința de judecată din 26 noiembrie 2014, prin intermediul noului avocat ales, reclamanta a depus noua sa cerere de probe referitoare, care privea înscrisuri precum și doi noi martori. Judecătoria a admis în parte cererea în ceea ce privește probele scrise și a respins-o în ceea ce privește cei doi martori, pentru motivul că audierea unuia dintre aceștia nu era necesară pentru ca instanța să se poată pronunța cu privire la legalitatea concursului și că audierea celuilalt martor era inutilă, acesta fiind șeful de cabinet al secretarului de stat care fusese deja audiat.

Judecătoria i-a audiat ca martor pe cele două foste colege care fuseseră condamnate anterior, inclusiv pe N.G.

Aceasta din urmă a relatat în detaliu instrucțiunile date de reclamantă și modul în care a fost organizat concursul. De asemenea, instanța l-a audiat pe al șaptelea și ultimul dintre martorii deja audiați în cursul urmăririi penale, și anume soțul fostei colege a reclamantei, cealaltă decât N.G., audiată si ea în aceeași ședință. Instanța a informat părțile că declarațiile acestora au fost înregistrate audio.

La 21 ianuarie 2015, în cadrul dezbaterilor pe fond, reclamanta a reiterat cererea de probe pe care o formulase deja. Judecătoria a respins această cerere ca fiind deja examinată și ca fiind lipsită de motive noi.

Printr-o hotărâre din 24 februarie 2015, Judecătoria Sector 1 București a condamnat-o pe reclamantă la un an de închisoare cu suspendare pentru fals și abuz în serviciu. Judecătoria și-a întemeiat hotărârea pe toate probele din dosar. Aceasta s-a referit în mai multe rânduri la mărturia lui N.G. (colegă și coinculpată) și la probele scrise. Instanța s-a bazat, de asemenea, pe declarațiile altor coinculpați și pe mărturia secretarului de stat, care nu semnase raportul și ordinul în litigiu, și a altor martori. Parchetul și reclamanta au declarat apel împotriva hotărârii din 24 februarie 2015 in vederea judecării de către Curtea de Apel București.

La ședința din 4 decembrie 2015, în lumina probelor de la dosar și în prezența avocatului ales al reclamantei, Curtea de Apel a respins ca lipsită de relevanță cererea reclamantei de administrare a probei cu înscrisuri și de audiere a celor doi martori a căror depoziție îi fusese refuzată în primă instanță. Curtea de Apel a audiat-o pe reclamantă, care, în esență, și-a menținut declarațiile anterioare, precum și pe cele două coinculpate ale sale, dintre care una s-a referit pur și simplu la  declarațiile sale precedente. D.R.C. a persistat sa nu dea nicio declarație.

Printr-o decizie definitivă din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel, respingând apelul reclamantei și admițându-l pe cel al procurorului, a pronunțat o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare.

În răspuns la motivul de apel al reclamantei fondat pe modul în care au fost administrate probele, Curtea de Apel a considerat că prima instanță a respectat articolul 354 § 2 din Codul de procedură penală, care interzice schimbarea completului de judecată după începerea dezbaterilor, și că o reluare necondiționată a administrării probelor de fiecare dată când completul de judecată a fost schimbat ar fi excesiv de formală, ar depăși în mod clar intenția legiuitorului și ar prelungi procedura fără a contribui la stabilirea adevărului. Curtea de Apel a mai observat că reclamanta nu a invocat acest argument decât în apel, deși ar fi putut solicita audierea martorilor în cauză atunci când a avut ocazia, dacă se considera victima unui prejudiciu în această privință.

Hotărârea Curţii

Curtea trebuie să examineze în ce măsură noua judecătoare unică M.M.O., care a pronunțat hotărârea de condamnare a reclamantei în primă instanță, a audiat direct coinculpații reclamantei și martorii; în ce măsură reclamanta a contestat credibilitatea acestora; și, în sfârșit, ce măsuri au fost luate, atât de judecătoarea M.M.O., cât și de Curtea de Apel ulterior, cu privire la atitudinea procesuală a reclamantei.

Curtea observă că, intervenind în calitate de judecător unic în cauză într-un moment în care procedura judiciară se afla într-un stadiu destul de avansat, judecătoarea M.M.O. a audiat direct trei martori, și anume cele două foste colege ale reclamantei condamnate anterior, între care N.G., și un alt martor. În plus, Curtea de Apel le-a audiat direct pe reclamantă și pe coinculpatele acesteia, iar dacă nu a luat declarații de la D.R.C. a fost pentru că acesta nu a dorit sa fie audiat pe întreaga durata a procesului.

Curtea notează că, în speță, dacă instanțele învestite cu soluționarea cauzei s-au bazat pe toate probele, din motivarea deciziilor pronunțate reiese că fiind vorba de examinarea unei proceduri de recrutare și de obligații reglementare și legale, documentele scrise au jucat un rol semnificativ.

Aceste documente au fost completate de depozițiile martorilor, printre care, în special, cea a lui N.G., care a fost audiata nemijlocit de judecătoarea M.M.O. Mai multe elemente convergente indică rolul deosebit de important jucat în cadrul procedurii de declarația detaliată a lui N.G., subordonata reclamantei, care a fost însărcinata de aceasta din urmă cu întocmirea documentelor în cauză și cu organizarea concursului litigios. Din deciziile interne reiese că rolul celorlalte declarații de martori care nu au fost audiați direct de judecătoarea M.M.O. în primă instanță sau ulterior de Curtea de Apel a fost foarte sau chiar extrem de limitat în motivarea instanțelor care au condamnat-o pe reclamantă.

Curtea observă mai apoi că, deși reclamanta a solicitat, încă de la începutul cercetării judecătorești, să pună întrebări martorilor și coinculpatelor sale – cerere care i-a fost admisă, astfel încât i-a putut interoga în mod liber și cu asistența unui avocat ales de ea -, nu a formulat nicio astfel de cerere după ce judecătoarea M.M.O. a preluat cauza și a continuat cercetarea în dosar.

În plus, deși judecătoarea M.M.O. a amânat de două ori cauza pentru a-i permite reclamantei să își clarifice cererea de probe și să își schimbe avocatul, reclamanta nu a făcut nicio referire în cererile sale ulterioare la reaudierea coinculpatelor sale sau a martorilor audiați anterior, nici măcar a martorului apărării: ea a solicitat doar prezentarea de probe scrise și audierea a doi noi martori, ceea ce a fost refuzat motivat. În mod similar, Curtea observă că reclamanta nu a precizat în niciun moment care erau martorul sau martorii audiați inițial de instanță pe care ar fi dorit să fie reaudiați în fața judecătoarei M.M.O. și nici ce aspecte ar fi dorit să fie clarificate în acest mod. În plus, reclamanta nu a solicitat Curții de Apel să audieze din nou martorii în cauză: ea a reiterat pur și simplu aceeași cerere de audiere a unor noi martori.

Prin urmare, Curtea nu este convinsă că atitudinea procedurală a reclamantei, care a avut mai multe ocazii de a solicita o nouă audiere a martorilor, atestă o contestare reală a credibilității celor care fuseseră deja audiați în cadrul procedurii înainte de intervenția judecătoarei M.M.O. în cursul cercetării judecătorești.

Curtea consideră că, în circumstanțele speței de față și având în vedere atitudinea reclamantei precum și măsurile compensatorii luate de judecătorii care s-au pronunțat in ambele grade de jurisdicție – care, din proprie inițiativă, au audiat direct coinculpații și un martor deosebit de important -,folosirea de către instanțe în deciziile lor a înregistrărilor declarațiilor celorlalți martori a fost compatibilă cu cerințele dreptului reclamantei la un proces echitabil și nu a adus atingere substanței acestui drept. În plus, disponibilitatea înregistrării audio în plus față de înregistrarea scrisă a declarațiilor celorlalți martori a putut reprezenta o garanție suplimentară în cazul de față. Curtea concluzionează că nu a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

sursă: gazetadecluj.ro