PR-ul prezidențial între improvizație și ridicol diplomatic
Postat de Gold FM Radio pe 9 ianuarie 2026
Ultimul episod legat de deplasarea externă a președintelui Nicușor Dan și de interpretarea eronată a unei proceduri standard de poliție aeriană scoate la lumină o problemă mai gravă decât o simplă neînțelegere tehnică: slăbiciunea cronică a aparatului de comunicare și consiliere din jurul Președinției.
A prezenta o escortă de rutină drept „gest de apreciere” nu este doar o gafă de comunicare. Este dovada lipsei de expertiză, a reflexului de a cosmetiza realitatea și a incapacității de a înțelege regulile elementare ale protocolului și securității internaționale. În diplomație, nu improvizezi. Iar în comunicarea prezidențială, fiecare cuvânt contează.
Problema nu este că o procedură standard a fost greșit interpretată. Problema este de ce ajung astfel de interpretări până la vârful statului. Cine filtrează informația? Cine validează mesajele? Cine își asumă responsabilitatea profesională pentru ceea ce iese public? Răspunsul pare tot mai des: nimeni.
În mod repetat, deplasările externe ale președintelui României sunt urmate de explicații, corecturi, nuanțări sau dezmințiri. Nu vorbim despre capcane diplomatice sofisticate, ci despre erori elementare de PR, care ne expun inutil și ne erodează credibilitatea. România ajunge, din păcate, subiect de ironie, nu de respect.
De aceea, acest articol nu este un atac la persoana președintelui, ci un apel direct către acesta:
nu vă mai lăsați indus în eroare de consilieri fără experiență reală. Funcția pe care o ocupați nu permite ucenicie pe banii de imagine ai României. În jurul președintelui trebuie să se afle oameni care au fost acolo, care înțeleg securitatea, protocolul, diplomația și comunicarea strategică — nu teoreticieni de birou sau „specialiști” formați exclusiv în social media.
Procesul de selecție al echipei prezidențiale este esențial. Nu pe criterii de loialitate personală, nu pe compatibilitate ideologică, ci pe competență dovedită. În absența acestei rigori, fiecare deplasare externă riscă să devină o nouă sursă de stânjeneală publică.
România nu își mai permite să fie percepută ca un stat care confundă procedura cu omagiul și profesionalismul cu improvizația. Imaginea țării, respectul pentru cetățenii ei și credibilitatea instituției prezidențiale sunt mize prea mari pentru a fi lăsate pe mâna amatorismului.
Este momentul ca PR-ul prezidențial să înceteze să fie o vulnerabilitate și să devină ceea ce ar trebui să fie: un instrument sobru, exact și profesionist, în slujba statului — nu o sursă recurentă de ridicol.
P.S. În politica externă, tăcerea bine cântărită este adesea mai valoroasă decât o explicație greșită spusă cu entuziasm. România nu are nevoie de povești frumos ambalate pentru consum intern, ci de discernământ, rigoare și adevăr. Fiecare gafă de comunicare nu lovește în consilieri — care pot fi schimbați — ci în instituția prezidențială și, implicit, în toți românii. Dacă nu putem controla mesajul, măcar să avem luciditatea să nu-l inventăm.
