Centrul logistic de la Câmpia Turzii: sprijin aliat sau risc asumat în tăcere?

Autor: Avram Gal

România se pregătește să operaționalizeze, începând cu luna ianuarie, un centru logistic aliat pentru sprijinirea Ucrainei, amplasat în cadrul Bazei 71 Aeriană de la Câmpia Turzii, ca parte a mecanismului coordonat de NATO. Facilitatea va completa hub-ul logistic deja existent în Polonia și va integra România mai profund în lanțul de sprijin occidental pentru armata ucraineană.
Decizia mută însă România într-o zonă de expunere strategică mai ridicată. În logica oricărui conflict, infrastructura logistică este parte a efortului de război, iar din perspectiva Moscovei, astfel de facilități sunt deja incluse în retorica privind „implicarea indirectă” a statelor occidentale. Chiar dacă un atac direct asupra unei baze aflate pe teritoriul unui stat NATO ar reprezenta o escaladare majoră, existența unui asemenea nod poate crește presiunea în planul amenințărilor, al atacurilor hibride și al operațiunilor de influență derulate de Rusia.
În acest context, întrebarea esențială nu este dacă România trebuie să fie solidară cu Ucraina, ci ce câștigă concret din această implicare suplimentară. Oficial, găzduirea centrului ar consolida poziția țării pe flancul estic și i-ar spori relevanța strategică în cadrul Alianței. Neoficial însă, aceste beneficii rămân greu de evaluat în lipsa unor informații clare despre investițiile asociate, despre întărirea capacităților proprii de apărare sau despre impactul economic real pentru comunitățile și companiile românești.
O altă problemă este modul în care decizia este comunicată. Autoritățile invocă discreția din rațiuni de securitate, ceea ce este justificat la nivel operațional. Totuși, discreția militară nu ar trebui să se transforme în opacitate politică. Lipsa explicațiilor privind obiectivele, costurile și beneficiile alimentează suspiciunea și creează un teren fertil pentru speculații și manipulare, într-un moment în care coeziunea internă ar trebui să fie o prioritate.
România are interese strategice legitime în stabilitatea regiunii și în susținerea Ucrainei, dar are și obligația de a-și proteja propriii cetățeni. Găzduirea unui centru logistic aliat poate deveni un avantaj real doar dacă este însoțită de beneficii clare pentru securitatea națională și de o comunicare onestă către public.
P.S.
Atunci când statul cere populației să accepte riscuri strategice, nu tăcerea consolidează securitatea, ci explicațiile clare. Fără transparență minimă, orice demers legitim riscă să fie perceput ca o asumare de riscuri în folosul altora, nu al României.