Inițiativa chinezească „One Belt, One Road” (OBOR), prezentată și explicată ca proiect al secolului

Autor: Oana-Medeea Groza

Astăzi, 11 aprilie 2025, debutează la GOLD FM emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, cu frecvență lunară, moderată de tânăra geopoliticiană Daria Gușă și analistul Adrian Severin. Prin noul format de emisiune, Daria Gușă și Adrian Severin își propun să analizeze fenomene, proiecte sau situații ce au efecte geopolitice extrem de puternice și influențează Noua Ordine Mondială.

În prima emisiune, cei doi analiști au abordat subiectul referitor la proiectul Chinei, intitulat „One Belt, One Road” sau cunoscut ca „Noul Drum al Mătăsii”. La debutul analizei, Daria Gușă a explicat că această inițiativă a Chinei a fost lansată în anul 2013 și include aproximativ 150 de țări de pe toate continentele. Teoretic, și România face parte din această inițiativă încă din 2015 deși noi nu prea am fructificat oportunitățile economice pe care le prezintă. OBOR este cel mai mare proiect de infrastructură și de dezvoltare din istorie și, deși la început s-a concentrat doar pe dezvoltarea coridoarelor economice și pe conectarea pieței chineze cu restul Asiei, cu Europa și cu Africa, de-a lungul timpului s-a transformat într-o inițiativă mai largă, ce include și un „Drum al Mătăsii” maritim care va conecta China și cu America de Sud și se concentrează pe găsirea a noi procese de cooperare internațională.

Până acum, chinezii au cheltuit mai mult de 1 trilion de dolari pe această inițiativă, construind proiecte de infrastructură diverse, inclusiv porturi și căi ferate. Mii de proiecte sunt implicate în această inițiativă, construite doar de companii deținute de statul chinez, cu muncitori chinezi. Sunt și foarte multe controverse în jurul acestei inițiative, în principal pentru că aceste țări trebuie să se îndatoreze pentru a efectua aceste proiecte de infrastructură. Americanii, de multe ori, acuză China de „diplomația capcanei datoriilor” („debt-trap diplomacy” în engleză) și sunt multe controverse. Daria Gușă consideră că această inițiativă OBOR nu este doar un proiect economic, ci vizează inclusiv intrarea lumii într-o nouă eră a globalizării, care este acum condusă de China, nu de Occident. „Din aceste proiecte nu se construiește doar infrastructură. Chinezii își exportă propriul model de creștere economică, un model bazat pe investiții la scară largă în infrastructură și care a avut foarte mare succes în China, după cum putem vedea. Astfel, eu văd OBOR-ul ca foarte important din punctul de vedere al puterii normative și cred că va schimba modul în care este abordată globalizarea în secolul XXI, mergând mână-n mână cu celelalte inițiative ale Chinei, precum BRICS”, a fost definiția oferită de Daria Gușă. Profesorul Adrian Severin a adăugat faptul că „se poate vorbi chiar despre proiectul secolului, într-un secol al Asiei. Sunt câteva sute de ani în care Europa, mai întâi, și America, după aceea, a fasonat, a ghidat ordinea mondială. Până la urmă, ordinea mondială nu reprezintă decât un set de reguli care, respectate, mențin pacea. Ordinea poate fi pusă pe același plan cu pacea sau ordine înseamnă de fapt pace Pacea este expresia ordinii și pacea se menține prin urmarea unor reguli de comportament care sunt respectate de toți actorii lumii, iar aceste reguli, sigur, exprimă întotdeauna modul de a gândi, modul de a trăi și de aici aspirațiile celui care le formulează. Fiecare va formula reguli care să fie conforme cu valorile lui, dar aceste valori nu sunt decât o expresie a modului lui de a gândi și de a trăi. Nu e vorba numai de drumuri, sau, dacă vreți, este vorba despre drumuri pe care circulă și mentalitățile, circulă și ideile, circulă, în afară de bunuri, și capitalurile, sunt drumuri pe care circulă și puterea politică, se concentrează și puterea politică. Este vorba despre o nouă concepție de cooperare internațională, o nouă concepție asupra securității, nu numai colective, ci și securității cooperative. Este o distincție fină care se poate face între securitatea colectivă, care reprezintă un tip de garanții la realizarea cărora contribuim mai mult și ne asigură tuturor liniștea, și securitatea cooperativă, pe care o realizăm prin cooperare, nu numai militară, ci prin cooperare economică generală, științifică, tehnologică”.

Dacă această ordine și „regulile jocului” au fost definite în conformitate cu modul de viață și mentalitățile europenilor pentru câteva sute de ani și ei au exportat, prin colonizare sau prin alte metode foarte asemănătoare colonizării, acest mod de a gândi și de a trăi în întreaga lume, ștafeta a fost preluată de americani în ultimul secol, iar acum se reîntoarce la Asia. Adrian Severin a folosit termenul de „reîntoarcere” în Asia, pentru că Asia este, cumva, la originea civilizației. Profesorul Adrian Severin a subliniat că această ordine asiatică emergentă, al cărui exponent este, printre altele, Noul Drum al Mătăsii (OBOR), dar și BRICS-ul, Organizația de Cooperare de la Shanghai, este construită fără noi, occidentalii, nu împotriva noastră. Motivul este unul clar: noi nu vrem să ne asociem și să ne alăturăm proiectelor dezvoltate de asiatici. Nu doar că nu ne alăturăm, dar ne opunem inițiativelor lor, în încercarea de a „le strica jocul”. Riscul este ca, mergând pe această strategie, să-i determinăm pe orientali să construiască, într-adevăr, împotriva noastră.

În Asia Centrală, deși spațiu post-sovietic, partenerul economic numărul 1 este China. Totuși, China nu a înlocuit Rusia ca hegemon regional, remarcă Daria Gușă; cele două superputeri și-au împărțit, de fapt, ariile de influență și responsabilitățile în Asia Centrală. Un fenomen similar se petrece și în Africa, unde China se limitează mai mult la puterea economică, în timp ce Rusia preia partea de putere militară și de securitate din zonă. „Această compatibilizare a diverselor inițiative aparent concurente este și rezultatul politicii americane. Politica americană de natură a împinge toate aceste țări, altminteri în concurs, numite Rusia, China, chiar țările din Asia Centrală (să pomenim aici și Turcia, neapărat), deci toate acestea ajung să înțeleagă că trebuie să-și armonizeze și să-și compatibilizeze interesele pentru că au un adversar comun și acesta este America. Din punct de vedere american, este o politică greșită, pentru că America ar fi avut interesul tocmai ca între Rusia și China, să se mențină o anumită rivalitate, ca ele, în punctele geografice unde se întâlnesc, să ajungă la raporturi tensionate și, fiind tensionate, mai ales Rusia mai slabă economic și în situația de a recupera cu greu decalajul față de China pe plan economic, să se întoarcă către America sau către Europa”, a punctat Adrian Severin. Colaborarea ruso-chineză a început odată cu declanșarea conflictului ruso-ucrainean și marginalizarea și sancționarea Rusiei de către Occident. Parteneriatul sino-rus este o forță extraordinară, centripetă, atrăgând către sine și alte puteri, cum ar fi India. Un fenomen similar se petrece și în zona Golfului, unde Iranul și restul țărilor, în special Arabia Saudită și Emiratele Arabe, își rezolvă tensiunile, dar nu pentru că ele au reușit să găsească o soluție pe cont propriu, ci pentru că au intervenit China și Rusia în acest joc cu scopul menținerii echilibrului negociat. Meritul Chinei, spre deosebire de SUA, este că, acolo unde se duce și realizează un proiect cu o țară, cu un stat, acesta să nu fie perceput ca o amenințare la adresa celorlalte state, ci să fie perceput ca începutul unei oportunități pentru a se realiza un proiect de dezvoltare mai larg la nivelul unei întregi regiuni. Rusia și China au înțeles că, dacă vor liniște în Asia Centrală (și asta este absolut necesar, pentru că tensiunile religioase și de altă natură, economice, sunt în măsură să creeze un focar de război de instabilitate și insecuritate extraordinar de periculos), prin aportul lor economic, politic, psiho-politic, chiar și militar, sunt capabile să țină aceste țări împreună într-o anumită formă de cooperare, iar ele însele înțeleg să-și delimiteze atât interesele, cât și contribuțiile pentru a realiza un obiectiv comun, acela al unei ordini stabile în Asia Centrală.

Turcia, care are o viziune imperială nouă, înrădăcinată în amintirile, în tradițiile ei otomane, încearcă să-și găsească un loc în care, într-adevăr, neo-otomanismul acesta să se poată exprima fără să creeze tensiune, fără să creeze conflict. Aici trebuie să creeze un spațiu comun, în care temelia culturală să fie aceea de natură a duce țările împreună, nu temelia militară. În Asia Centrală, Turcia are interesul să-și creeze inclusiv un fel de NATO oriental, în condițiile în care ea acum are probleme destul de mari să urmeze politica generală a NATO și în care e clar că Uniunea Europeană nu dorește sau nu-i capabilă să o integreze. Turcia percepe întâlnirea intereselor ei cu interesele Rusiei și Chinei nu ca pe un prilej de ciocnire, ci, dimpotrivă, ca pe un prilej de găsire a unor soluții care să îi garanteze liniștea și progresul proiectelor ei.

În ultima lună, s-a tot discutat la știri despre Canalul din Panama, care încă este deținut de chinezi, dar despre care Trump a spus că va fi cumpărat de fondul de investiții american BlackRock. Chinezii nu mai vor să vândă, de când Trump a început cu politica mai ostilă față de China, mai ales prin taxe de import incredibil de mari. Este important de discutat și despre inițiativa Belt and Road din America Latina. Ca o scurtă prezentare de ansamblu, Daria Gușă a explicat că Brazilia nu vrea să facă parte din OBOR, iar Panama a făcut parte în această inițiativă, acum s-a retras. În America Latină sunt interesele cele mai importante pentru americani, și doar acolo, în afară de Europa, ar mai avea americanii o șansă de a fi puterea numărul 1. Însă China este, în prezent, principalul partener comercial al Americii de Sud. „Negocierile sino-americane, mai ales cu privire la America Latina, sunt foarte dificile. China are atuuri economice foarte importante, de care țările latino-americane au mare nevoie. În același timp, SUA au atuuri geopolitice foarte importante și chiar atuuri de ordin militar foarte importante, dar aici punem la pachet și acțiunile speciale, ale serviciilor speciale, care au mai făcut ravagii prin America Centrală și America Latina. Acolo este, într-adevăr, un ghem de interese greu de desfăcut și de asemenea o întâlnire a unor forțe relativ egale. Și când forțele sunt egale și interesele sunt egale, ca importanță, înțelegerea este greu de realizat. De aceea eu încerc să nu mă las foarte impresionat de declarațiile negociatorilor; totdeauna în procesul de negociere declarațiile publice sunt și ele o formă de negociere și nu o formă de descriere a situației reale în ceea ce privește raporturile dintre părți. Însă, ceea ce pot spune, într-adevăr, este că, America Latina rămâne cam singurul continent, singurul mare spațiu geografic, unde Statele Unite ale Americii pot să rămână o putere dominantă cu adevărat și, din acest punct de vedere, cred că America va juca toate cărțile de care dispune, ceea ce nu înseamnă că va fi ușor să învingă, dar va folosi toate cărțile de care dispune pentru a reînvia, pentru a reactualiza doctrina Monroe, care a fost apoi dezvoltată de Theodor Roosevelt. Cred că președintele Trump. în special. înțelege că a mai rămâne în Europa va costa America mai mult decât îi aduce beneficii. China are destul spațiu de manifestare. China ar putea accepta la limită o asemenea formulă dacă, de pildă, Statele Unite înțeleg să accepte, să faciliteze, să lase drum liber reunificării Chinei și faptul că o serie întreagă de industrii se mută din Taiwan acum în Statele Unite mie îmi spune că americanii se gândesc la o formulă care până la urmă să ducă la reunificarea de facto a Chinei. Deci, acceptând asta, ar putea să le ceară chinezilor la schimb, să nu se mai bage în America de Sud. Problema e ce vor face sud-americanii. Opinia mea este că Brazilia sau Argentina au nevoie de cooperări de tipul OBOR sau de tipul BRICS. Eu cred că latinoamericanii fac un joc dublu, încearcă să vadă cum se pot strecura, nu cred că ei nu-și doresc o cooperare cu China, pentru că din punct de vedere economic le este extrem de favorabilă lor, dar, pe de altă parte, încă americanii mai au și instrumente financiare, și instrumente militare, și instrumente de tipul acțiunilor speciale ale serviciilor secrete, încât pot determina liderii sud-americani să fie mai reticenți în ceea ce privește cooperarea cu China”, a explicat Adrian Severin.

Pentru că și România face parte din inițiativa OBOR, alături de aproape întreaga Europa de Est și Centrală, la finalul emisiunii cei doi geopoliticieni au abordat tema impactului OBOR asupra Europei. Ca o introducere, Daria Gușă a explicat că România este singura țară care nu beneficiază de aceste proiecte. Ungaria, de pildă, are extrem de multe investiții din partea Chinei: 75% în investițiile străine ale Ungariei sunt de sorginte chineză, inclusiv fabrici și căi ferate. Serbia, la rândul ei, are extrem de multe inițiative. Ucraina trebuia să fie țara prin care se făcea intrarea coridorului economic ce mergea prin nord, al OBOR, își făcea intrarea în Europa și chinezii au investit foarte mult în porturile și în terenurile de acolo. Poate pentru că Uniunea Europeană și SUA spun că China este o putere ostilă, România pare să nu beneficieze de pe urma acestor proiecte. „Aici este o mare lipsă a politicii noastre externe, este de fapt o absență a politicii noastre externe. Noi ne-am aliniat servil, aș spune și mecanic unor agende străine care nu sunt agendele noastre. În cadrul acestei inițiative Belt and Road, China a avut o altă inițiativă, și anume inițiativa 16+1, care, la un moment dat, a ajuns să fie 17+1, adică 16 țări din Europa Centrală și de Est plus 1-China, care să aibă proiecte de dezvoltare, nu numai infrastructurală. Să se fi făcut aici o cooperare economică avansată. Sigur că inițial la Bruxelles a fost o mare reacție, China fiind acuzată că încearcă să dezbine Uniunea Europeană. Chinezii au spus că, în măsura în care ei sprijină, realizând cooperarea cu țările centrale și est-europene, membre ale Uniunii Europene, proiecte care sunt de interes european, nu dezbină Uniunea, ci, dimpotrivă, consolidează unitatea Uniunii. Problema este că, pe de o parte, țările vest-europene, membre ale Uniunii Europene, întrețin și dezvoltă sau încearcă să dezvolte relațiile cu China, dar interzic țărilor din estul Uniunii să facă același lucru. În același timp, țările mai dezvoltate din vestul Uniunii Europene nu fac suficient pentru a ridica nivelul de dezvoltare al țărilor estice, dar se supără atunci când chinezii vin și aduc investiții, care ar putea să compenseze lipsa investițiilor sau lipsa sprijinului sau lipsa participării vest-europenilor. Dacă Uniunea Europeană nu reușește să atingă obiectivele coeziunii teritoriale, economice și sociale al tuturor țărilor Uniunii sau la nivelul întregii Uniuni, atunci de ce se supără când China vine și încearcă să realizeze acest lucru, contribuind la creșterea economică, dezvoltarea și rezolvarea nori probleme sociale ale țărilor din Est? Aici, criticile Uniunii sunt greșite și ele au o rațiune politică.

În ceea ce privește cele 16 țări, din păcate, de asta dată, în special din cauza presiunilor Bruxelles-ului, dar și a presiunilor americane, o parte fie că s-au retras din această formulă de cooperare sau au rămas pasive în interiorul formulei. Dar, prin formula respectivă, care include nu numai țări membre ale Unii Europene, ci și țări care nu sunt membre, cum este Serbia, s-au realizat deja niște proiecte excepționale, iar unul dintre principalele proiectele s-au realizat în Grecia, au traversat în bună măsură Bulgaria, sunt foarte dezvoltate, foarte prezente în Serbia, ajung în nord până în Polonia, dar, la mijloc, Ungaria a devenit un punct nodal al prezenței chineze în Europa și a aplicării programelor de dezvoltare regională propulsate, avansate de China aici. Iar în toată această poveste, în toată această combinație, România stă. Ucraina, într-adevăr, era menită să fie o zonă foarte importantă de trecere. Războiul din Ucraina a creat probleme și, sigur, asta mie îmi spune că e obligatoriu pentru China să ia niște inițiative foarte consistente spre a ajuta și ea la închiderea războiului din Ucraina, cu niște aranjamente postbelice, de natură, a permite realizarea acestui uriaș și binefăcător proiect chinez. Cred că, din mai multe motive, Rusia ar trebui să accepte această formulă pentru că, până la urmă, Rusia nu cred că este interesată să aibă o gaură neagră ucraineană la frontierele ei, că va rămâne, cred eu, totuși o Ucraină, indiferent cum se vor trasa granițele ei, o Ucraină va rămâne și va fi important ca să fie un stat viabil, nu un stat cu veșnice probleme. Și dacă poate că Rusia nu are nici mijloacele, nici contextul, nici voința ca să participe ea la menținerea Ucrainei la un nivel de viabilitate rezonabil, China ar putea să aibă un rol important și benefic în această privință. Dar mai există un tronson al acestui drum care traversează Marea Caspică, Caucazul de Sud și Marea Neagră, putând foarte bine ajunge în România. Cel puțin eu am văzut chiar pe hărți în China acest drum marcat, cu Constanța evident, un punct esențial. Eu am spus mereu: nu Ungaria, ci România este poarta de intrare cea mai potrivită pentru China în Europa și în Uniunea Europeană. Această relație sino-maghiară nu poate sub nicio formă înlocui importanța relației sino-românești”, a declarat Adrian Severin.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube GoldTV Romania dar și pe platforma goldtv.ro