Interviu cu Ciprian Mega: „Nu mă las intimidat pentru ca sunt preotul lui Hristos”

Ciprian Mega, preot, cineast și o voce tot mai răsunătoare în spațiul public, vorbește deschis despre abuzurile și problemele din interiorul Bisericii Ortodoxe Române. După ce a fost suspendat de la slujire timp de 30 de zile, el revine cu un mesaj clar: nu se lasă intimidat. Într-un interviu fără ocolișuri, Mega critică sistemul care tolerează abuzurile, explică modul în care este persecutat pentru declarațiile sale și subliniază că preoția este, înainte de toate, o chestiune de conștiință.

Incendierea mașinii

R: Ați menționat că incendiul mașinii dvs. ar putea fi un act de intimidare. Cine credeți că ar fi avut interes să vă reducă la tăcere?

Ciprian Mega: Nu știu dacă a fost un act de intimidare, dacă a fost un atentat, cum s-a spus în presă. Aleg să nu bănuiesc pe nimeni ca să pot să îmi păstrez aceeași libertate și același confort psihic. Sunt om liber, merg mult pe jos singur pe stradă. Acum am fost la București, m-am întors, conducând mașina tot singur. Dar mai ales mă gândesc la familie desigur și aleg să nu cred că a fost o mână criminală până nu va veni rezultatul anchetei poliției. În același timp toate lucrurile care se întâmplă în ultima perioadă, mai ales că instituții ale statului sunt folosite ca instrumente ale acestui regim opresiv al cărui chip imediat pentru mine este episcopul Oradiei. Îmi dau seama că există un sistem la nivel național care și-ar dori să tac. Din anumite pricini… am vorbit mai mult sau mai puțin mai ales în ultimii ani, atât prin film cât și prin vizitele externe si in general n-am tăcut când am avut ceva de spus, și cu siguranță lucrurile pe care le-am spus au deranjat.

R: Autoritățile au spus că incendiul a fost cauzat de un scurtcircuit. Acceptați această explicație sau considerați că a fost o acțiune deliberată?

Ciprian Mega: La fața locului, în acea noapte, au venit pompierii, care au spus că a fost un scurtcircuit. Nu a fost prezentă poliția criminalistică, ci doar cei de la poliția locală. Acest lucru s-a întâmplat în noaptea de marți spre miercuri, iar abia sâmbătă am fost chemat la audieri, în calitate de parte vătămată.

Am înțeles că presa a preluat subiectul, iar autoritățile ar fi vrut să adâncească investigația, pentru că, altfel, totul ar fi rămas probabil doar la nivelul declarației pompierilor. Totuși, am aflat că un scurtcircuit nu ar fi putut provoca acel incendiu sau ceea ce s-a întâmplat acolo.

Ulterior, purtătoarea de cuvânt a poliției a declarat că eu aș fi spus că mașina a scos fum, ceea ce nu era adevărat, mai ales că, până în acel moment, nu dădusem nicio declarație către poliție.

Acum, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Nu vreau să cred nimic și nici nu mă las intimidat. Până la urmă, oricum nu contează. Nici măcar nu am încredere în aceste anchete. Singurul fapt real pe care îl cunosc este că, în drumul spre București, mașina mea a luat foc.

R: Ați putea să îmi povestiți cum s-a întâmplat incendiul din perspectiva dumneavoastră? Ce s-a întâmplat la fața locului?

Ciprian Mega: Am parcat mașina într-una dintre parcările de pe drum și am ieșit împreună cu colegul cu care mergeam spre București pentru a avea o discuție cu alți doi prieteni. Am mers în mașina lor pentru a căuta o benzinărie cu cafenea sau pentru a servi un ceai.

Am ieșit din mașina noastră deoarece, în mod evident, am microfoane peste tot, inclusiv în mașină, și am vrut ca discuția să fie una privată, pentru a nu-i expune pe cei cu care m-am întâlnit – nu neapărat pentru mine. Din acest motiv, am mers mai departe de mașina mea.

La un moment dat, am văzut în depărtare un incendiu. Inițial, m-am gândit că arde o casă, un lan de ceva sau un copac, deoarece flăcările erau foarte înalte. Ne-am apropiat cu intenția de a suna la 112 și, abia atunci, ne-am dat seama că era, de fapt, mașina mea, parcată la marginea drumului, în parcare, repet.

R: Ați primit amenințări în perioada recentă, înainte de acest incident?

Ciprian Mega: Instigare la ură, amenințări, intimidări, etichete care, în spațiul public, se transformă în sentințe sau chiar în condamnări. Sunt acuzat că aș fi spion rus, KGB-ist, că aș servi interesele altor țări și altor biserici. Aceste acuzații au fost propagate în presă pornind de la un comunicat oficial al Episcopiei Oradiei – un document de zece pagini care nu respectă niciun ton instituțional.

Toate aceste lucruri sunt deja cunoscute public, iar ceea ce se întâmplă nu vine neapărat din partea Episcopiei Oradiei, ci mai degrabă episcopul Oradiei a devenit un purtător de cuvânt al unui întreg sistem.

R: Credeți că acest eveniment este legat de declarațiile dvs. despre abuzurile de la Mănăstirea Izbuc?

Ciprian Mega: Nu știu. Am vorbit despre multe abuzuri, despre politică în general și despre geopolitică. Nu poți identifica exact sursa, pentru că întregul sistem funcționează ca o caracatiță, cu tentacule care se extind în toate direcțiile. În aceste condiții, e greu de localizat întreaga poveste, așa că nu vă pot oferi un răspuns clar.

Și nici nu vreau să îmi fac astfel de gânduri. Aș putea bănui foarte multe persoane. Când polițistul m-a întrebat: „Ai dușmani?”, i-am răspuns că, personal, nu consider pe nimeni dușman. Acum, dacă alții mă consideră pe mine astfel… doar ei știu câtă dușmănie poartă în suflet încât să fie capabili de un asemenea gest.

R: Ați spus că Dumnezeu a făcut o minune și v-a salvat. Ce rol credeți că are această încercare în drumul dvs. spiritual?

Ciprian Mega: Perioadele dificile din viața fiecărui om au, la un moment dat, rolul de a ne trezi. Sigur că sunt greu de acceptat, dar, până la urmă, pentru mine personal, mă așază, într-un fel, pe traiectoria țării mele, fără să fi urmărit neapărat acest lucru. Totuși, îmi dau seama că este important să rămânem într-o zonă a lucidității.

Îmi propun să fiu, în continuare, atât cât înțeleg eu, o voce liberă.

Scandalul de la Mănăstirea Izbuc și acuzațiile de abuz

R: Ați afirmat că în 2020, episcopul Oradiei v-a cerut să nu mai vorbiți despre tinerii abuzați de la Mănăstirea Izbuc. Ce v-a determinat să acceptați acel termen de trei luni de tăcere?

Ciprian Mega: Am acceptat pentru că, în primul rând, momentul a venit imediat după sfințirea catedralei episcopale, la care a participat Patriarhul României. În această ocazie, la recomandarea Episcopului Oradiei, Patriarhul i-a oferit Crucea Patriarhală starețului Mănăstirii Izbuc – o mănăstire cunoscută în zonă ca un loc al abuzurilor homosexuale.

Am avut o discuție cu Episcopul Oradiei, pe care l-am rugat să intermedieze, prin poziția sa, o întâlnire între tinerii abuzați și Patriarhul României. Episcopul m-a rugat să renunț la acest demers, promițându-mi că, în trei luni, starețul – care nu doar că tolerează, dar și întreține această situație, fiind el însuși un abuzator – va fi îndepărtat din episcopie.

Într-adevăr, timp de trei luni, acesta nu a mai fost prezent la mănăstire. În acel an, l-au ținut departe, însă, după această perioadă, episcopul – care, așa cum îl caracteriza unul dintre apropiații săi, preotul Vasile Bota, este „un mitoman care poate păcăli orice detector de minciuni” – nu s-a ținut de promisiune, lucru care, din păcate, era de așteptat.

R: De ce credeți că aceste fapte nu au fost investigate serios de Biserică sau de autorități?

Ciprian Mega: Vi se pare că, de exemplu, la Huși… faptele au fost vreodată investigate cu adevărat? Au existat plângeri din partea părinților tinerilor abuzați, ale victimelor însele, ba chiar și o pedagogă de la seminar a acuzat abuzurile episcopului în fața Patriarhiei. Toate acestea sunt fapte documentate în presă și în dosarul lor, iar lucrurile sunt mai mult decât evidente.

Toate acele scrisori de plângere erau redirecționate către episcopul abuzator, către pedofil, pentru ca el însuși să decidă măsurile în anchetele respective. Inclusiv unul dintre marii duhovnici ai țării, părintele Mina – la rândul său ponegrit de episcopul de Huși –, a adresat câteva scrisori mitropolitului zonei. Și ce s-a întâmplat? Mitropolitul le-a redirecționat tot episcopului zonei.

Așa se „rezolvă” lucrurile în Biserica Ortodoxă Română, din păcate. Iar cine vorbește este persecutat. Imaginați-vă: dacă eu, care sunt totuși cunoscut în țară, am fost oprit de la slujire pentru 30 de zile doar din cauza declarațiilor mele, ce se întâmplă cu un preot care nu are vizibilitate? Acesta nu poate spune nimic, pentru că este efectiv „executat”: își pierde slujirea, își pierde locul de muncă, iar, în cele din urmă, își pierde pâinea familiei.

R: În cazul în care ar apărea victime dispuse să vorbească, le-ați susține public? Ați lua măsuri concrete pentru a-i proteja?

Ciprian Mega: Da, aș susține public un astfel de demers! Și, de fapt, deja există inițiative în acest sens – va apărea un fel de MeToo în Biserica Ortodoxă Română, iar eu încurajez acest lucru. Oamenii abuzați trebuie să vorbească.

În prezent, există declarațiile unor foști călugări, care acum sunt șoferi de TIR, și care au fost abuzați de un ierarh al Bisericii. Aceștia, fiind acum maturi și aflați în afara țării, au hotărât să vorbească despre ceea ce li s-a întâmplat. Aceasta este o informație pe care am aflat-o, nu îmi aparține, dar consider că este extrem de importantă.

R: Considerați că episcopul Oradiei încearcă să ascundă aceste abuzuri din motive personale sau există și alte interese în spatele acestei tăceri?

Ciprian Mega: Motive personale, interese colaterale. El nu este decât chipul local al unei mafii generalizate, care îl susține și pe care, la rândul său, o susține – atât financiar, cât și logistic.

R: Credeți că sancțiunea de 30 de zile de suspendare de la slujire a fost o pedeapsă pentru că ați continuat să vorbiți despre acest subiect?

Ciprian Mega: Da! Am primit această pedeapsă cu smerenie în Biserică, deoarece sper că va trezi, într-un fel, conștiința eclezială din România. Un preot slujitor, familist, este oprit de la slujire de gruparea homosexuală din Biserica Ortodoxă Română.

Pe de altă parte, la nivel personal, fiecare dintre noi, atunci când trecem printr-o ispită sau un necaz, ar trebui să ne gândim că poate plătim pentru greșeli din trecut, pe care nu le-am ispășit la vremea lor. Așa este corect să gândim.

R: Vă rog să faceți o comparație între ceea ce credeați că va fi viața dumneavoastră de preot când ați ales această cale și ceea ce observați că e acum în Biserica Ortodoxă Română.

Ciprian Mega: Până la urmă, Biserica lucrează cu materialul pe care i-l oferă societatea. Și noi, preoții, ne naștem și creștem în această societate, din care faceți parte și dumneavoastră. Nu putem fi altfel. Fiecare creștin este chemat să își biruie firea.

Eu privesc cu milă aceste persoane care se confruntă cu problema ontologică a homosexualității. Modul lor de viață reprezintă, în esență, un atac la creația lui Dumnezeu, iar acest lucru nu îl pot privi decât cu milă. Problema apare atunci când nu doar păcatul în sine, ci starea păcătoasă devine o normă și ajunge să influențeze atât Biserica, cât și societatea.

Nu am o problemă cu homosexualii ca persoane, ci cu impactul pe care această stare îl are asupra vieții de zi cu zi.

Viitor și relația cu Biserica

R: După toate aceste evenimente, mai vedeți un viitor pentru dvs. în Biserica Ortodoxă Română?

Ciprian Mega: Absolut! Sper ca acești oameni să nu aibă un viitor în Biserica Ortodoxă Română.

Mă aflu în ultima zi a acestei pedepse, iar de mâine voi sluji zi de zi în parohia mea, pe care am construit-o. Nu mă las intimidat de astfel de povești, pentru că sunt preotul lui Hristos. Identitatea mea este clară: sunt preot ortodox român, artist român, cineast român – și așa voi rămâne.

A fost un moment care a trecut, și-au făcut damblaua. Orice alt act de sancțiune sau intimidare care va urma îl voi nesocoti.

R: Dacă ar trebui să alegeți între a continua ca preot sau a expune mai departe adevăruri incomode, ce ați alege?

Ciprian Mega: Preoția este, înainte de toate, o chestiune de conștiință. Eu voi rămâne preot și voi continua să vorbesc de fiecare dată despre lucrurile pe care conștiința mi le cere să le spun.

Desigur, există și lucruri pe care le păstrăm sub tăcere – cele pe care le primim la spovedanie.

R: Ce credeți că se va întâmpla cu Biserica Ortodoxă Română în următorii ani? Se îndreaptă spre reformă sau spre și mai multă tăcere și ascundere a adevărului?

Ciprian Mega: Eu sper ca Biserica să se îndrepte spre Evanghelie, spre descoperirea lui Hristos în fiecare om și spre menirea ei de a deschide Împărăția lui Dumnezeu pentru ceilalți. Aici nu este vorba despre o reformă, ci despre o redescoperire a sensului său adevărat.

Ciprian Mega rămâne o voce incomodă în Biserica Ortodoxă Română, denunțând abuzurile și mecanismele de intimidare care, în opinia sa, compromit menirea spirituală a instituției. Departe de a se lăsa redus la tăcere, el își reafirmă convingerile și dorința de a sluji, indiferent de represaliile pe care le-ar putea întâmpina. Pentru Mega, preoția nu este doar o funcție, ci un angajament față de adevăr și conștiință – unul pe care spune că nu îl va abandona, indiferent de costuri.

Update:

Luni, 17 februarie, de dimineață, polițiștii bihoreni au efectuat cinci percheziții la preotul Ciprian Mega și la alte persoane suspectate că l-au ajutat pe preot să-și incendieze propria mașină, au declarat pentru g4media.ro surse apropiate anchetei. Potrivit acestora, există deja probe, inclusiv imagini video, care dovedesc că preotul și-ar fi incendiat autoturismul.

sursă: gazetadecluj.ro