Petru Romoșan despre generalul Mihai Caraman, memorie, conjuncturi, moștenire

Postat de pe 30 iulie 2024

Autor: Oana-Medeea Groza

În emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, Petru Romoșan a analizat cariera generalului Mihai Caraman, controversele din viața celui considerat cel mai performant spion român, prezentând concluziile despre sistemul de intelligence românesc după 1989.

Înainte de a se referi la impresionanta viață și activitate a lui Mihai Caraman, analistul Petru Romoșan a dorit să clarifice faptul că Mircea Geoană și-a băgat nasul unde nu-i fierbea ciolanul și de data aceasta, așa cum a obișnuit publicul în ultima perioadă, de când devine din ce în ce mai probabilă o candidatură a sa la alegerile prezidențiale. Mircea Geoană nu ar fi trebuit să trimită o coroană la mormântul lui Mihai Caraman chiar pentru simplul motiv că spionul Caraman a dat cea mai mare lovitură din istorie NATO, Geoană reprezentând în continuare această instituție suprastatală.

Suntem în anii ’50-’60. În 1958, trupele sovietice sunt retrase din România, aceasta devenind singura țară socialistă din care sunt retrași militarii Armatei Sovietice. În majoritatea țărilor socialiste trupele sovietice s-au retras abia în anul 1989. Activitatea lui Mihai Caraman la Paris este desfășurată sub cupola înțelegerilor dintre Charles de Gaulle, noul președinte al Franței, și Nikita Hrușciov. De Gaulle a colaborat cu comuniștii francezi tot timpul, pentru că aceștia au luptat în Rezistență și nu au fost colaboraționiști ai ocupantului german fascist. Faptul că sovieticii și-au retras trupele din România nu a fost o acțiune întâmplătoare. Cel mai probabil a existat o înțelegere între de Gaulle și Hrușciov pentru ca sovieticii să facă primul pas și să dea un semn că își retrag trupele dintr-o țară ocupată la distanță de peste 10 ani de război. De Gaulle avea un obiectiv similar: să scoată sediul NATO de la Paris și trupele americane și britanice de pe teritoriul francez, obiectiv ce avea să se împlinească în ’64-’65. Așadar, nu e întâmplător că o echipă formată din 13 spioni români a fost sprijinită de francezi pentru a penetra sediul NATO și pentru a extrage de acolo cele mai importante informații, ulterior tranzacționate cu rușii interesați.

Mihai Caraman a fost cel care a primit această misiune de a se ocupa de operațiunea de extragere de informații de la sediul NATO. Misiunea lui s-a încheiat în 1968, când Mihai Caraman a fost expulzat, după ce a stat în Franța în tot acest timp, sub acoperire diplomatică. Caraman a fost consilierul economic nr. 1 al Ambasadei Române la Paris, având reale competențe în economie. Caraman a înființat o nouă Orchestră Roșie (o rețea de spionaj cu sediul în Elveția, controlată în mare măsură de britanici, dar care trimitea informații sovieticilor, împotriva germanilor). România a beneficiat de multiple avantaje în urma succesului misiunii lui Caraman, în anii ’63-’64 începând liberalizarea. Unul dintre cele mai importante acte ale acestei perioade a fost eliberarea deținuților politici în 1964. Ceaușescu a avut cea mai mare libertate de mișcare în mandatul său, cum nu a avut niciun alt lider comunist, acesta fiind un cadou al Moscovei pentru serviciile aduse de rețeaua românească de spionaj de la Paris și Bruxelles.

După 1989, nu s-a mai operat aproape deloc cu ideea că Mihai Caraman a fost probabil cel mai valoros spion din istoria României. Un motiv ar fi tocmai faptul că Mihai Caraman a fost un om foarte discret. Petru Romoșan a reușit să se apropie de Mihai Caraman și să cultive o prietenie solidă în baza pasiunii amândurora pentru artă. Caraman povestea că el a contribuit în timpul Războiului Rece la menținerea păcii dintre cele două blocuri, între NATO și Pactul de la Varșovia, ambele blocuri politice și militare având informațiile necesare pentru a putea semna tratatele de control ale armelor nucleare și ale celorlalte arme. Azi ne confruntăm cu o periculoasă instabilitate în primul rând nucleară tocmai pentru că marile puteri (SUA, Rusia, China, Franța) nu mai știu mare lucru despre nivelul de înarmare al adversarilor. Caraman ar putea fi acuzat de o prea mare colaborare cu francezii; în rest, faptul că documentele au ajuns la Moscova a ținut mai degrabă de planurile guvernului de la București.

După Revoluția română, Mihai Caraman a fost numit șeful DIE, Virgil Măgureanu a fost numit șef al serviciului intern, iar Iulian Vlad a fost întemnițat de noul regim. Generalul Iulian Vlad a fost acuzat că ar fi dat o lovitură de stat și că nu și-a respectat superiorii. Istoria acelor vremuri este, însă, mult mai complexă. Sergiu Celac i l-a propus pe Mihai Caraman lui Petre Roman după 1989. Petre Roman a fost numit la rândul său de către Silviu Brucan.

La înmormântarea lui Mihai Caraman au fost prezenți inclusiv generali importanți ai actualului SIE, șefi ai masoneriei, ofițeri activi și generali în rezervă. Mihai Caraman a fost retras și ridicat la gradul de general-colonel de Ion Iliescu, în 1992. Caraman a fost un reper foarte important pentru profesioniștii din domeniul informațiilor externe. Întors în România după 1968, Mihai Caraman a devenit securist, dar nu a făcut niciodată poliție politică.

Emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă, poate fi urmărită de luni până joi, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro


Opiniile cititorului

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Melodia actuala

Titlu

Artist

Background