Radu Buzaianu

Radu Buzaianu

Aveam 17 ani, când l-am sunat pe Andrei Gheorghe într-o emisiune, am zis să vorbesc cu cei mai buni. “Ştii care ediferenţa între mine şi tine?”. “Care e?”. “Diferenţa între noi e că eu vorbesc la receptor şi tu la microfon”. M-a chemat în emisiunea următoare şi aşa am ajuns prima dată la radio. Câţiva ani mai târziu, se făcea Guerrilla şi mi-a propus Dobrovolschi să fiu cu co-hostul lui la matinal. Nu s-a legat. N-a vrut Răzvan Exarhu. Trebuia un om cu experienţă, m-a chemat o dată să stăm de vorbă. Şi când am plecat m-a oprit un puşti să-mi ceară bani. N-aveam. Şi mi-a pus o întrebare pe care o s-o ţin minte toată viaţa. M-a întrebat dacă sunt de acolo şi apoi „de ce am venit?”. Mulţi ani de atunci m-am gândit la întrebarea asta. Aproape15. Între timp am făcut de la muncă de reporter în televiziune, până la producător de emisiuni de prime-time. De la prezentator de emisiuni la tv până la scris interviuri ca pentru toate revistele de pe piaţă. Am lucrat pentru departamente de sport, de monden şi de politică. La 15 ani distanţă mă întreabă Raluca Moianu dacă vreau să fac matinalul după ce-a plecat Dobrovolschi. Eram cu fata mea de trei ani, cu o seară înainte de prima emisiune şi o anunţ că de mâine nu o mai duc eu dimineaţa la grădiniţă. Că de mâine mă duc la o emisiune, la radio. Ea se uită la mine şi mă întreabă: de ce mă duc acolo? După 15 ani aveam răspunsul. I-am zâmbit. O să i-l spun mai târziu. Ascultaţi-mă! O să vedeţi de ce.