Alina Dimitriu

Alina Dimitriu

A facut Istoria si Teoria Artei si devenise cu acte in regula muzeograf. Pana s-a indragostit de niste ochi albastri, care intamplator, total intamplator, lucrau intr-un radio.
Nici nu vrem sa ne gandim daca ochii aia albastri ar fi lucrat intr-o fabrica de suruburi, ceva. Nu, a fost sa fie radio. Si radio a ramas, pana in ziua de azi.

Delta, Pro FM, Info Pro, Europa Libera, dar mai ales Radio Total. Adica Gold FM si cum s-o mai numi el vreodata, inclinam sa credem ca daca nu s-au despartit pana acum, nici nu se vor mai desparti vreodat’.

Alina Dimitriu spune povesti, mici, mari, duioase, tenebroase, dar povesti. Nu-i trebuie decat un microfon si doua urechi care sa o asculte. Se incapataneaza sa creada ca binele atrage bine si ca exista happy end pe lumea asta. Se tot mira de ce afla si vrea sa spuna mai departe, sa te miri si tu. Sarpe rade de ea de-o viata si-i zice ca e roz in cap, dar ea ramane roz in cap pe mai departe, si uite asa imbatranesc ei impreuna, unul roz si altul negru, sa dea bine in poza…

Alina are pisici – patru. Are si un caine mic. Il supara pe nea Pompi pentru ca hraneste porumbeii de la Gold FM, si in general, hraneste tot ce nu e om si-i iese in cale. Hraneste si om, la o adica, stie sa faca niste lava cakes fabuloase. La care Sarpe zice: aoleu, ce e checul asta nefacut??

De fapt si Alina, ca si Sarpe, a facut din radio un fel de viata. Si e tare bine asa. Caci, se stie, viata buna, la fel ca muzica buna, traieste mai mult.